Cele mai rele nopți
Nopțile în care mirosul a prins cea mai mare parte din sat — nu cele cu cele mai multe sesizări, ci cele în care oamenii au reclamat din cele mai multe locuri diferite. Alege o noapte și vezi pe hartă, pe același ceas, vântul, pana de miros pornind din groapă și sesizările apărând exact unde ajunge ea.
Se încarcă…
Cum se citește harta. Săgeata albastră de pe groapă = vântul, încotro duce mirosul. Pata colorată = cât de tare miroase la sol, de la galben pal (abia se simte) la roșu (foarte tare). Linia = drumul mirosului: portocaliu, miroase clar la sol; galben, se simte slab; albastru punctat, trece pe deasupra; ▼ = până unde mirosul e clar la sol. Punctele care se mișcă = gazul. O sesizare nouă apare mare, cu contur alb, apoi se estompează.
De unde vin vântul și pana. Le calculează modelul site-ului din prognozele meteo publice (ICON, ARPEGE, ECMWF, GFS), așa cum le descărcase site-ul atunci: vântul fiecărei ore, din prognoza descărcată cu cel puțin o oră înainte; pana desenată la fiecare moment, numai din date descărcate până în acel moment — deci înainte de sesizările care apar atunci. Sesizările nu intră în calcul. Datele meteo ale acestei nopți sunt publice, cu ora exactă a fiecărei descărcări: ce a folosit reluarea (JSON) · toate descărcările (CSV). Oricine le poate recalcula și compara cu arhivele publice ale acelorași modele (Open-Meteo).
Se încarcă…
Punctele sunt sesizări reale, mutate pe centrul unei zone de ~60 m ca să nu se poată afla casa cuiva. Culoarea arată cât de tare mirosea: puțin, tare, foarte tare. Apasă pe un punct ca să vezi sesizarea.
📡 Groapa stă lipită de un radar militar — documentele oficiale →